Bunica mi-a zis sa-ti spun ca-i pare rau-Fredrik Backman: Recenzie

Titlu original: My Grandmother Asked Me to Tell You She's Sorry

Aparitie: 2017

Editura: Grupul Editorial Art

Colectie: Musai

PREZENTARE:

Elsa are sapte ani si o inteligenta taioasa si necrutatoare care o face sa fie diferita, dar si marginalizata. Singura care o intelege si care-i cultiva aplombul este bunica, fost medic in zone calamitate, privita la randul ei de ceilalti drept o nebuna excentrica. Pentru ca „toti copiii au nevoie de supereroi“, bunica inventeaza pentru Elsa povesti unde toata lumea este diferita si nimeni nu trebuie sa fie normal, iar scopul este sa o pregateasca pentru ceea ce urmeaza sa afle si sa i se intample in viata. Personajele din povestile bunicii – care se dovedesc a fi nimeni altii decat vecinii ei de bloc – ii vor fi alaturi in evenimentele care o vor lua cu asalt. Acest roman, care demoleaza cliseele privind normalitatea, ii va inspira negresit pe bunici in relatia cu nepotii lor si va incanta cititorii de toate varstele. Bunica mi-a zis sa-ti spun ca-i pare rau este o carte despre diversitate si acceptare.

RECENZIE:

Pentru ca Backman este genul acela de autor care te captiveaza de la primele pagini si te convinge sa ii citesti toate cartile doar prin cateva cuvinte bine alese, m-am decis sa citesc absolut tot ceea ce a aparut la noi. Cartile lui Backman trebuie citite putin cate putin, ca sa le savurezi mai bine, insa, intensitatea este aceasi, indiferent cat timp iti petreci alaturi de poveste.

Desi Ove mi-a placut la nebunie, Bunica nu m-a impresionat in egala masura si tind sa cred ca-i vina autorului, nu a mea, in ciuda faptului ca sunt unul dintre acei cititori vesnic nemultumiti.

Povestea incepe intr-o nota comica, Bunica fiind mai mult un copil decat un adult. Face o gramada de porcarii, si toate sunt ca sa o inveseleasca pe Elsa. Atunci cand Bunica dipare din peisaj(autorul e vinovatul, va zic), actiunea se centreaza pe Elsa si pe cainele de lupta(Britt-Marie ii zice asa, nu eu) porniti intr-o mini aventura de a livra scrisori locatarilor blocului in care locuiesc, scrisori de la bunica in care-si cere scuze fiecaruia din diverse motive.

Locatarii blocului sunt de-a dreptul pestriti: un taximetrist, un Monstru, un copil cu probleme, o femeie cu fusta neagra care isi ineaca amarul in bautura, un cuplu mancacios si obsedat de cafea, si in final, cuplul care m-a scos cel mai mult din sarite: Kent si Britt-Marie, genul acela de personaje care au mereu ceva de comentat si sunt cu nasul pe sus.

De cateva ori m-a deranjat imaturitatea adultilor si frica Elsei de a spune ceea ce gandesti si de ceea ce are pe suflet, insa odata cu inaintarea in actiune, fiecare isi da seama de greselile comise.

Bunica Elsei spunea ca fiecare copil de sapte ani are nevoie de un supererou. Gresit. Toti avem nevoie de un supererou, indiferent de varsta, caci fiecare dintre noi are pastrat adanc in suflet copilul ce a fost odinioara.

RAITING

3.5

CITATE:

„Orice copil de șapte ani are dreptul la supereroi. Și cu asta, basta! Și cine nu-i de acord e bătut în cap de-a binelea! "

,,Așa că asta face. Zi de zi. Vis cu vis. Și unul poate zice că face bine, iar altul că greșește. Și au, cu siguranță, amândoi dreptate. Căci viața e complicată și simplă în același timp."

,, Și miamasienii râd atât de tare în timp ce le înșiră, încât poveștile se ridică precum lampioanele și plutesc deasupra mormântului. Până când toate se contopesc într-una și timpurile devin unul și același. Râd până când nimeni nu mai poate uita că asta lăsăm după noi când ne ducem. Hohotele de râs."