Darul(Cele sapte regate #1)-Kristin Cashore: Recenzie

Autor: Kristin Cashore

Aparitie: aprilie 2011

Editura: RAO

PREZENTARE:

Katsa putea sa ucida un om de cand avea opt ani - ea este un graceling, unul dintre putinii oameni nascuti in tara ei cu un dar extrem, al ei fiind acela de a ucide. Ca nepoata a regelui ea ar putea sa traiasca o viata plina de privilegii, dar, din pricina talentului ei, este nevoita sa lucreze pentru rege. Cand il intalneste pentru prima data pe printul Po, al carui dar erau tehnicile de lupta, Katsa nu banuieste ca viata ei e pe cale sa se schimbe. Nu banuieste nici ca se va imprieteni cu Po. Si nu banuieste nici ca va afla adevarul despre darul ei... sau adevarul despre un teribil secret, ascuns in departari... un secret care ar putea distruge toate cele sapte regate doar prin cuvinte.

RECENZIE:

In mod normal n-as fi tras de cartea asta atata timp. Dar am fost acaparata de o sila atat de puternica si o lene nemaipomenita, ce n-am vazut. Tragand de mine, asta fiindca nu mai aveam baterie la telefon, am zis ca-i cazul sa termin cartea, caci termenul de predare se apropie rapid, si inca doua mai asteapta.

Ce pot spune despre carte? Pentru inceput, nu mi-a placut. Cand i-am citit descrierea, m-a dus cu gandul automat la Tronul de clestar si m-am asteptat sa descopar o poveste fabuloasa, plina de magie. Am gasit doar... plictiseala.

In cele 7 regate, se nasc copii inzestrati. Cei inzestrati se deosebesc de cei obisnuiti prin culorile stranii ale ochilor. Ceea ce noi numim in termeni medicali heterocromie. Katsa este si ea insasi un inzestrat, unul chiar foarte interesant am putea spune. Darul ei este sa ucida, iar unchiul ei, regele unui dintre cele 7 regate profita de asta la maxim. Pana in ziua in care il intalneste pe Po, un print lienid, un inzestrat cu darul luptei.

Katsa incepe sa isi deschida ochii treptat datorita lui Po, si reuseste sa descopere ceea ce este cu adevarat.

Actiunea este destul de incalcita, cei doi fiind pe drumuri o buna bucata din carte. Cinstit sa va spun, astia au mers cam toata cartea, de parca ar fi fost niste angajati grabiti care se fataie dintr-un loc in altul.

Nici finalul cartii nu salveaza impresia pe care ti-o lasa povestea. E genul acela de carte care mie nu imi inradacineaza nimic adand in minte, ca sa ma faca sa ma gandesc obsesiv la ceea ce se va intampla. 

RAITING