Lacrima(#1)-Lauren Kate: Recenzie

Autor: Lauren Kate

Aparitie: mai 2016

Editura: RAO

PREZENTARE:

Oriunde mergea Eureka, era si el acolo: Ander, un baiat blond si misterios care ii spunea ca e in pericol. Acesta stia lucruri despre Eureka pe care fata inca nu le cunostea, dar nu si cel mai intunecat secret al ei: din clipa in care isi pierduse mama in urma unui accident ciudat, Eureka isi dorea sa fi murit la randul ei. Avea putine lucruri la care tinea cu adevarat: doar pe prietenul ei, Brooks, si niste amintiri de familie - un medalion, o piatra misterioasa si o carte veche despre o fata care a avut inima franta si a plans atat de mult, incat a scufundat un intreg continent sub apa marii. Dar si Ander avea secretele lui. Povestea devine de-a dreptul obsedanta, iar viata Eurekai, mai intunecata decat si-ar fi inchipuit vreodata.

RECENZIE: 

De vreo 2 ani am tot evitat cartea, poate din teama de a nu ma atasa de ea, ori din cauza ca eram foarte sigura ca nu imi va placea foarte mult. Poate amandoua chiar.

Inceputul e greoi si plictisitor, cu foarte multa descriere, o regasim in abundenta si pe parcurs, si nu prea te prinde in mreje asa cum fac alte carti. Vorbesc despre acele carti pe care simti ca le vei iubi dupa nici 3 pagini citite. Ei bine, aici nu-i cazul. O buna parte din carte e plictisitoare, caci alt cuvant nu gasesc, nefiind prezent nimic din domeniul fantasticului. Poate doar inceputul, ce ar fi putut fi integrat intr-un film legat de apocalipsa. 

O intalnim pe Eureka, tanara de 17 ani care isi pierde mama intr-un accident al naibii de urat. Apocalipsa, va amimtiti?

Insa, Eureka scapa prin farmec, dar nu fara ceva traume. Insa, n-are voie sa isi jeleasca mama, si intr-un fel, asta o consuma nespus de mult.

Isi face aparitia Ander, un tanar blond misterios. Unde merge Eureka, hop si el. E mai ceva ca raia, pe cuvant. Drept mostenire, Eureka ramane cu ceva amintiri fizice de la mama ei, care ne dezvaluie o multime de lucruri interesante, in special acea carte veche mentionata in descriere, si de aici am simtit ca incepem incet, foarte incet, sa ne strecuram in lumea fantasy conturata de autoare. Cu fiecare fila data la oparte, autoarea ne dezvaluie un mit, ca sa ii zic asa, intereant despre un anume oras pierdut, asta mi s-a parut cea msi interesanta parte, si legatura pe care Eureka ar putea sa o aiba cu el.

Actiunea devine mai ,,alerta" pe final, si avem parte de un deznodamant interesant, care pe mine una m-a facut curioasa de continuare.

Nu e genul acela de carte fantasy alerta asa cum imi place mie, ci mai degraba e ca un basm pentru copii. N-a fost geniala si chiar nu inteleg de ce a fost atat de laudata, dar pentru o seara de iarna ploiasa e destul de ok.

RAITING