Misterul gemenelor-Adi Rule: Recenzie

Autor: Adi Rule

Aparitie: noiembrie 2016

Editura: Leda Edge

PREZENTARE:

Colectia Leda Edge, creata special pentru segmental young adult, se completeaza cu un volum plin de surprize si transformari: Misterul gemenelor de Adi Rule.

De optsprezece ani, o fata fara nume − o aripi-rosii − traieste ascunsa intr-un pod, intr-un oras strajuit de marele vulcan Mol, in timp ce sora ei geamana, Jey, este in ochii lumii singurul copil al familiei.

Tatal lor sperase ca fata ascunsa va deveni in timp o fiinta omeneasca normala, nu creatura monstruoasa prevestita de mitologie, asa ca ii crutase viata. Numai ca intr-o zi cele doua surori fac schimb de identitati, iar fata fara nume este atacata in drum spre casa. Astfel, este nevoita sa cheme in ajutor fortele focului si sa elibereze puterile ascunse in corpul ei si totodata sa-si dezvaluie secretul bine pastrat. Insa cand Jey dispare si orasul este pe cale de a fi nimicit de foc, fata aripi-rosii trebuie sa-si aleaga un nume si un drum si sa traga o linie intre mit si istorie, pentru a dovedi ca nu este un monstru si pentru a-si salva sora si orasul.

RECENZIE:

Cartea asta m-a plictisit si enervat in acelasi timp. Mi-a taiat tot cheful de lectura si m-am injurat singura pt alegerea facuta.

Se vrea a fi o carte din sfera fantasticului, dar din punctul meu de vedere este un mare fail. Actiunea si suspansul atat de tipice cartilor fantasy lipsesc cu desavarsire.

Personajul principal este o aripi-rosii fara nume, o creatura care n-ar trebui sa existe.

Geamana ei in schimb are nume, si este un simplu om. Un om extrem de enervant, care alege o iluzie a iubirii reprezentata de un dobitoc fricos, in loc sa isi aleaga sora care si-a riscat viata ca sa o salveze.

Avem un templu de dementii care vor cu orice chip sa extermine toti aripi-rosii, si spala populatia pe creier. Va suna cunoscut? Parca am fi in Romania.

Apoi, avem o adunare de hoinari, parca asa le zicea, ce lupta impotriva preotilor. Lupta in ghilimele, ca nu prea e actiune.

Apoi avem un al doilea fiu de imparateasa care o intalneste pe eroina de vreo 3 ori si ii tranteste: credeam ca te cunosc. De parca ar fi suferit saracul din dragoste, nu alta.

Finalul e ciudat, cu o mini lupta ciudata din care n-am inteles absolut nimic. Din perspectiva mea, autoarea a incercat sa treaca marea ca Moise, dar s-a impiedicat la mal. Cartea e fara sens, extrem de plictisitoare si pe alocuri puerila.

RAITING