Nopti de sucub-Richelle Mead(Georgiana Kincaid #2): Recenzie

Autor: Richelle Mead

Aparitie: ianuarie 2011

Editura: Leda

PREZENTARE: Dragostea e un lucru dureros si nimeni nu stie asta mai bine decat Georgina Kincaid.

Daca numai il saruta pe Seth Mortensen, scriitorul timid, sexy si incredibil de talentat cu care are o relatie, ii absoarbe energia. Georgina e sucub, un demon care isi ia forta din placerea barbatilor.

E adevarat, capacitatea de a-si schimba aspectul si avantajul nemuririi sunt grozave, si da, Georgina e cea care a ales sa intre in randurile slujitorilor iadului cu multe secole in urma. Dar nu pare deloc cinstit ca o demonita al carei scop in viata este seductia sa nu se poata bucura de pasiune alaturi de singurul muritor care o cunoaste si o accepta asa cum este...

RECENZIE:

Desi primul volum nu m-a impresionat prea tare incat sa am dorinta de a continua seria, mi-am zis sa ii dau o sansa, caci, cine stie, poate o sa am surprize placute. Volumul 2 parca mi-a placut si mai putin ca primul. Poate din cauza ca aveam asteptari, si poate din cauza ca imi doream altceva.

Cel de-al doilea volum al seriei mi s-a parut putin cam prea romantic, pe cand eu simteam nevoia de o doza mult mai mare de fantasy decat am primit. Povestea din primul volum continua cu un nou mister ce planeaza deaspra lumii supranaturale, si care face ravagii in cercul de prieteni ai Georgianei, si nu numai.

Totodata, apare si un vechi prieten al Georgianei, un incub pe nume Bastien, reprezentantul masculin al sucubilor, si odata cu el, se naste si gelozia lui Seth, scriitorul pe care Georgiana incearca sa il protejeze de ea, desi are sentimente puternice pentru el.

Cartea se parcurge usor, poate si din cauza momentelor amuzante prezente in carte, in speciale sicanele dintre Georgiana si Jerome, ce dau o savoare speciala cartii.

,, Legatura mea cu Jerome era mult mai profunda de atat. Era o relatie si o loialitate care imi mergea la propriu la suflet. Era o legatura la care eram etern condamnata, cel putin pana cand fortele iadului decideau sa-mi repartizeze un alt arhidemon.

- E cam depasita atitudinea asta a ta de peste.

S-a dat inapoi, netulburat de rautatea mea, cu ochi jucausi.

- Daca eu sunt peste, atunci tu ce esti, Georgiana?"

Ma astept ca pe viitor, aceste momente sa se pastreze la fel, poate chiar sa fie mai amuzante, si raman cu speranta ca voi avea parte de mult mai multa actiune si de acea doza din lumea fantastica dupa care tanjesc.

RAITING