Orasul de bronz(Trilogia Daevabadului #1)-S. A. Chakaborty: Recenzie

Autor: S. A. Chakaborty

Aparitie: aprilie 2018

Editura: Leda Edge

PREZENTARE:

Pasiti, fara teama, in orasul de bronz, in Daevabadul cel cladit de fapturi mitice, unde djinn-ii din basmele arabe i-au construit o lume fascinanta, in care magia si miraculosul se impletesc cu intrigile politice si amoroase, iar fanatismul religios cu lupta de eliberare a celor oprimati din cauza ca apartin unei rase declarate impure, intr-o poveste care va reusi sa fie pe cat de pasionanta, pe atat de realista.

"Urzeala tronurilor a lui George R.R. Martin se combina cu miraculoasele povesti din O mie si una de nopti in acest roman despre Nahri, o tanara maestra in escrocherii din secolul al XVIII-lea, din Cairo, care descopera ca djinn-ii exista si au construit o civilizatie infloritoare. [...] Aventurile prin care ea trece alaturi de chipesul daeva Dara sau in compania habotnicului, dar atat de inteligentului si marinimosului print al djinn-ilor, Alyzaid, precum si finalul surprinzator au reusit nu doar sa ma tina cu sufletul la gura, ci si sa ma faca sa trepidez de nerabdare in asteptarea celui de-al doilea volum al TRILOGIEI DAEVABADULUI."

RECENZIE:

Cartea asta este... n-am cuvinte sa o descriu. Autoarea a creat un adevarat univers al creaturilor magice, cu denumiri care te zapacesc complet(noroc cu glosarul de la sfarsit), dar iti tin si mintea alerta, facandu-te sa iti doresti sa afli din ce in ce mai multe informatii despre ele.

Actiunea cartii o are in prim plan pe Nahri, o fata aparent umana, cu indeletniciri de pungasa si mincinoasa. De, tre' sa isi castige si ea painea, nu?

Se joaca de-a ,,exorcistul" cu o fata bolnava, si culmea, chiar invoca un demon ce e hotarat sa puna mana pe ea cu orice chip. La un pas de a fi halita de Ghouli, il invoca pe Dara, un djinn tare aratos de care m-am atasat nespus de mult. Era culmea sa nu.

Cu Ifritii(un fel de demoni) si ghoul-ii pe urmele lor, Dara hotaraste sa o duca in Daevabad, un oras al creaturilor asemeni lui, caci, asa cum am spus la inceput, Nahri nu e deloc ceea ce pare a fi.

Povestea este superba, bine documentata, si in cele aproximativ 600 de pagini, te lasi cuprins de poveste si o traiesti alaturi cu personajele. L-am urat si inca il mai urasc pe conducatorul lor, si sper sa arda in focurile Iadului, caci actiunile lui nu sunt demne de ale unui conducator cinstit, ci ale unui nemernic cu interese proprii.

Astept cu nerabdare cel de-al doilea volum al trilogiei, caci autoarea ne lasa cu foarte, foarte multe semne de intrebare.

RAITING