Un barbat pe nume Ove-Fredrik Backman: Recenzie

Titlu original: A Man Called Ove

Aparitie: mai 2017

Editura: Art

PREZENTARE:

Ove este cel mai morocanos om pe care vi-l puteti imagina, un batran mizantrop caruia ii plac regulile stricte, rutina, lucrurile utile in viata si care n-are rabdare pentru amabilitati gratuite cu vecinii. Isi divinizeaza masina Saab, marca lui de suflet, si judeca oamenii dupa ce masina conduc, dispretuind profund, se intelege, automobilele straine. Se crede inconjurat de idioti si crede ca lumea se duce de rapa cu toti filfizonii astia cu cabluri albe in urechi care angajeaza pe cineva sa le schimbe un bec. A fost detronat din functia de presedinte al asociatiei de proprietari - in urma a ceea ce el a numit a fi „o lovitura de stat” -, dar tot el e regele cartierului, pe care il inspecteaza nesmintit in creierii diminetii sa se asigure ca totul este in ordine. Lumea il considera teribil de uracios. 

Intr-o dimineata de noiembrie, insa, tot universul si planurile sale ii sunt date peste cap in cel mai neasteptat mod cu putinta, cand o iranianca pe cat de gravida, pe atat de dezinvolta, si sotul ei tolomac, impreuna cu cele doua fetite ale lor, se muta langa casa lui si-i turtesc cutia postala cu o remorca (desi Ove postase foarte clar peste tot afise cu „Interzis accesul masinilor in zona rezidentiala”).

Accidentul e sunetul de start pentru o serie de intamplari neverosimil de amuzante si, uneori, perfect induiosatoare  - cu o pisica jigarita si aproape fara coada si prietenii dintre cele mai improbabile -care-l fac pe Ove, eternul ursuz suparat pe tehnologia moderna, batausul de clovni si „vecinul infernal”, sa (re)invete sa respire aerul unei vieti pe care el insusi o credea pierduta si de care lumea nu-l banuia in stare pe acest pensionar imposibil.

RECENZIE:

Trebuie sa fac cunostinta cu Ove de mai mult timp, caci regret cat de mult l-am amanat. Dar stiti cum se zice: fiecare la timpul lui. Autorul m-a surprins asa cum nu ma asteptam. Cu o cimbinatie de umor ironic si nitica drama strecurata cu multa atentie acolo unde este nevoie de ea, ,,Un barbat pe nume Ove", va zic eu, este un must read.

Pe Ove l-am placut din start. Morocanos si muncitor, este omul nascut in secolul gresit. Isi iubeste sotia si masina, dar sta foarte prost la interactiunea cu oamenii. Ziua cand Parvaneh se muta langa el impreuna cu familia, si sotul ei Patrick ii indoaie lui Ove cutia postala cu remorca masinii, lucrurile incep sa se schimbe complet.

Capitolele alterneaza cu trecutul lui Ove si prezentul, si asta ne dezvaluie mai multe decat as fi crezut. Asa aflam ca a fost taciturn de mic si ca a iubit cifrele, restul materiilor fiind inutile pentru el. Intalnirea cu viitoarea sa sotie este momentul cand Ove incepe sa priveasca lumea in care traieste cu alti ochi, Sonja fiind centrul ei.

Printre mojmentele triste care mi-au frant inima si m-au facut sa plang ca si cum as fi trait eu acele moment, cartea mai are si o multime de momente amuzante la care am ras cu lacrimi. Ove este incorigibil si mi-ar fi placut sa-l cunosc in viata reala.

,, Se vantura de colo, colo prin cartier, clatinandu-se ca un panda beat pe niste tocuri subtiri ca surubelnitele, boita ca un clovn, cu niste ochelari de soare cat toate zilele, de nu mai stii daca-s de soare sau casca. "

Datorita noilor vecini bagaciosi, Ove devine mai putin ursuz si mai mult uman, si cred ca autorul exact asta a vrut sa arate. Intotdeauna, prietenii adevarati vor sta alaturi de tine, chiar si in cele mai negre zile si vor incerca sa te transforme intr-un om mai bun si sa-ti deschida ochii, caci viata, in ciuda greutatilor, este cu adevarat minunata.

RAITING