Un nou inceput-Kristin Hannah: Recenzie

Autor: Kristin Hannah

Aparitie: noiembrie 2018

Editura: Litera

PREZENTARE:

Alaska, 1974. Imprevizibila. Necrutatoare. Neimblanzita. Pentru o familie aflata in criza, este proba de supravietuire suprema.

Leni, fiica adolescenta a sotilor Ernt si Cora Allbright, prinsa in relatia pasionala si furtunoasa dintre parintii ei, indrazneste sa spere ca un nou camin in Alaska va aduce cu sine un viitor mai bun pentru familia sa. Mama ei va face orice pentru barbatul pe care il iubeste, chiar daca asta inseamna sa-l urmeze in necunoscut.

La inceput, Alaska pare sa fie raspunsul la problemele lor. Zilele lungi, insorite si generozitatea localnicilor suplinesc lipsa de experienta si de resurse a familiei. Dar, pe masura ce se apropie iarna si intunericul coboara peste Alaska, familia incepe sa se destrame. Leni il intalneste insa pe Matthew, iar acesta - grijuliu, bun, curajos - o face sa creada in posibilitatea unei vieti mai bune

Un nou inceput este o poveste indrazneata si emotionanta despre dragoste si pierdere, despre lupta pentru supravietuire si salbaticia care salasluieste nu doar in natura, ci si in fiinta umana.

RECENZIE:

Inca sunt sub efectul ei, desi au trecut ore bune de cand am terminat-o. Nici somnul nu m-a ajutat prea mult. Am plecat la drum crezand ca voi gasi o poveste simpla, insa m-am izbit de vitrega Alaska ce devine casa unei familii disfunctionale.

Leni nu are decat 13 ani, dar deja da dovada de mai multa maturitate decat proprii ei parinti: un tata fost soldat luat prizonier in Vietnam si revenit cu sechele, si o mama tanara care n-a avut timp sa isi traiasca adolescenta asa cum trebuia.

Desi Alaska parea raspunsul la toate intrebarile, Leni descopera cu stupoare ca au luat cea mai proasta decizie in unele momente.

Matt, singurul copil de varsta ei din oraselul in care ajung sa locuiasca ii deschide ochii lui Leni si o invata ce este iubirea. Insa, n-au timp sa fie fericiti, caci sechelele tatalui ei le distrug fericirea.

Daca inainte aveam o parere proasta despre femeile ce preferau sa fie victime domestice, cartea m-a facut sa am o parere si mai proasta despre ele. Poate daca mama lui leni ar fi avut mai mult curaj si s-ar fi lasat trasa de fiica ei atunci cand trebuia, probabil ca n-am mai fi intalnit atata suferinta, care pe mine m-a facut sa plang de parca eram o sticla fara fund.

Si totusi, daca nu si-ar fi urmat cursul, nu cred ca ma fi descoperit o adevarata poveste de iubire, cat si una de supravietuire, caci in Alaska, ori omori, ori esti omorat.

Nu-i absolut deloc genul meu, dar mi s-a lipit de suflet, si cred ca o sa fie una dintre cartile lunii.

RAITING