Urmasii de sange si os-Tomi Adeyemi: Recenzie

Autor: Tomi Adeyemi

Aparitie: august 2018

Editura: Epica

PREZENTARE:

Zelie Adebola isi mai aminteste de vremea cand pamantul Orishei vibra de magie. Arzatorii aprindeau flacari. Mareicii chemau valurile, iar mama Secerator a lui Zelie chema sufletele mortilor.

Dar totul s-a schimbat odata ce magia a disparut. La ordinele unui rege nemilos, majii au fost vanati si ucisi, lasandu-i pe Zelie fara mama si pe poporul ei fara speranta.

Acum Zelie are o sansa sa aduca inapoi magia si sa riposteze la prigoana regelui. Cu ajutorul unei printese fugare, Zelie trebuie sa dejoace si sa scape de urmarirea printului mostenitor, care este pornit sa starpeasca magia pentru totdeauna.

Primejdia ameninta la tot pasul in Orisha, unde leopanarii de zapada dau tarcoale dupa prada si spirite razbunatoare pandesc ascunse in ape. Totusi, cea mai mare primejdie poate fi Zelie insasi, care se lupta sa-si controleze puterile nou-dobandite - si sentimentele din ce in ce mai adanci pentru un dusman.

RECENZIE: 

Cartea asta mi-a transmis o gramada de sentimente contradictorii. Imi place si nu imi place in acelasi timp. Nu stiu, e ciudat. Mi-a placut descrierea si ideea pe care merge. E laudata. Si am zis ca trebuie sa o incerc si eu, ca poate are o doza mare de fantasy.

Nu prea stiu cum sa o descriu. Are o multime de personaje impartite in doua tabere, ca sa zic asa, maji cu par alb si cei care vor sa ii stirpeasca de pe fata pamantului. Am adorat-o pe Zel de la bun inceput, chiar si cand a luat o alegere gresita. Pt ca tot ceea ce si-a dorit a fost sa isi salveze poporul asuprit de un rege nenorocit, care a omorat sute de maji nevinovati, ce n-au putut sa se apere. Detest din toata inima astfel de tipologii, si le-as fi dat foc. Alt personaj ce ar merita pedepsit, este Inan, care in ciuda faptului ca a inceput sa se schimbe pe la jumatatea actiunii, poarta in spate sute de pacate si a fost orbit de monstrul lui de tata pana in ultimul moment.

De partea cealalta, sora lui este complet diferita. Vede in maji persoane nevinovate, pe care vrea sa le ajute. Si vede mult mai bine decat fratele ei, ce nenorocit e propriul parinte.

Tzain, fratele obisnuit al lui Zel, n-a avut ,,norocul" sa se nasca cu par alb sau mai bine zis n-a fost ales de zei, ar merita si el o batuta peste fund. Lipsa lui de incredere fata de Zel uneori, m-a facut sa ma intreb daca nu cumva isi invidia sora pt ca fusese aleasa de zei.

Actiunea se intinde pe aproape 600 de pagini, si ne prezinta calatoria lui Zel si a camarazilor ei spre templul ce ar putea readuce magia in lume. 

Asa cum spune si autoarea in multumiri, cartea e mai profunda decat lasa la vedere. Ea oglindeste realitatea, si conditiile ingrozitoare in care traiesc unele popoare de oameni negrii, si cum sunt tratati de cei albi. 

Intr-un final, toti suntem oameni, si n-ar trebui sa lasam culoarea pielii sa conteze. 

Finalul cartii m-a lasat cu o multime de intrebari, si n-am sa va mint, o sa va lase si pe voi. Daca va incumetati sa o cititi, chiar va recomand, pastrati langa voi si cateva servetele. S-ar putea sa aveti nevoie.

RAITING