Vocea lui Archer-Mia Sheridan: Recenzie

Autor: Mia Sheridan

Aparitie: iunie 2017

Editura: Epica

PREZENTARE:

Bree Prescot soseste intr-o mica localitate de provincie cu speranta ca aici va fi locul unde isi va gasi linistea sufleteasca pe care o cauta cu disperare, dupa un moment traumatizant petrecut intr-o noapte cumplita, cand tatal ei a fost ucis. In timp ce se instaleaza in noua ei locuinta, soarta i-l scoate in cale pe Archer Hale, un tanar singuratic si misterios, care ascunde in sufletul sau o suferinta profunda.

Este un om fara voce si discret, care, pentru toti locuitorii orasului, in afara de Bree, trece neobservat.

,,Vocea lui Archer" este despre intalnirea dintre o fata blocata in amintirea unei nopti terifiante si a unui barbat pentru care iubirea reprezinta cheia vindecarii si libertatii lui. Este povestea unui tanar care traieste cu o rana ingrozitoare si a unei fete care il va ajuta sa-si gaseasca ,,vocea”. E un roman emotionant si captivant despre suferinta, destin si puterea tamaduitoare a dragostei.

RECENZIE:

Achizitionata la doar cateva luni de la aparitie, Vocea lui Archer m-a asteptat mereu in biblioteca, intotdeauna abandonata in detrimentul altor carti, iar asta m-a facut cumva sa compar ceea ce am facut eu ca cititor, cu drama lui Archer.

In urma unui accident, isi pierde capacitatea de a vorbi, dar nu si pe cea de a auzi. Archer se izoleaza alaturi de unchiul sau in padure pe proprietatea acestui, si iese de acolo abia cand ramane singur. Deja s-a ,,salbaticit" si majoritatea localnicilor sunt siguri ca are si ceva probleme mintale, asa ca se tin departe de el, asa cum face si el insusi.

Asta pana cand apare incantatoarea Bree, salvarea si ingerul lui Archer. Chinuita si ea de trecut, incepe sa se simta atrasa de Archer, iar intre cei soi se naste o poveste frumoasa de prietenie care evolueaza in ceva mai mult de atat.

Archer mi-a frant inima. Toata copilaria lui, toata drama trait, m-a atins la suflet. Autoarea a stiut sa jongleze cu ideile, caci daca Archer n-ar fi fost mut, sunt sigura ca sentimentele produse de poveste n-ar mai fi avut aceasi intensitate si impact asupra cititorului.

E o poveste cu adevarat superba, si ma bucur ca am reusit intr-un final sa o citesc. O recomand cu draga inima, si va sfatuiesc sa va inarmati cu servetele. O sa aveti nevoie daca sunteti mai usor de atins la suflet.

RAITING